Refuzați depozitul de gunoi

Metoda depozitului sanitar presupune găsirea unui teren liber, așezarea gunoiului deasupra unui strat impermeabil, compactarea și acoperirea cu pământ. Materia organică se descompune în condiții naturale, iar levigatul și biogazul (gazul de depozit) produse prin această descompunere sunt colectate și procesate pentru a evita pericolele publice și pentru a minimiza daunele aduse sănătății și siguranței locuitorilor urbani. Această metodă este în prezent cea mai utilizată în lume.

Avantajele depozitului sanitar:

• Investiție inițială scăzută:Depozitele sanitare necesită o investiție inițială relativ scăzută în comparație cu alte metode de gestionare a deșeurilor.
• Aplicabilitate puternică:Acestea pot gestiona diverse tipuri de deșeuri menajere urbane.
• Capacitate mare de procesare:Sunt capabili să prelucreze cantități mari de deșeuri.
• Costuri reduse de operare:În afară de taxele de achiziție a terenurilor, care sunt greu de determinat, investiția în construcție este în general mai mică, iar costurile de exploatare sunt mai mici. De asemenea, metoda nu este afectată semnificativ de modificările compoziției deșeurilor.

Provocările depozitului sanitar:

• Utilizarea resurselor de teren:Depozitele sanitare necesită o cantitate semnificativă de teren, ceea ce face dificilă alegerea amplasamentului. Factori precum transportul, hidrologia, geologia și terenul complică căutarea locațiilor potrivite. Depozitele de deșeuri ocupă adesea suprafețe mari, așa că este de preferat să folosiți văile și versanții sterpi unde prețurile terenurilor sunt mai mici. După ce situl este închis, acesta poate fi restaurat pentru cultivare sau reîmpădurit.
• Tratarea levigatului:Levigatul este un lichid dăunător cu niveluri ridicate de cerere biologică de oxigen (BOD5), de 3-5 ori mai mari decât cele ale fecalelor. Poate polua cu ușurință apele subterane, solul și atmosfera dacă nu este gestionat corespunzător. „Standardele de control al poluanților pentru depozitele de deșeuri municipale solide” (GB16889-2008) impun restricții mai stricte asupra emisiilor de poluanți din tratarea levigatului, crescând costurile de tratare. Sunt necesare măsuri eficiente de proiectare și construcție pentru a minimiza scurgerea de suprafață și intrarea apei subterane în zona de deșeuri pentru a reduce producția de levigat și dificultățile de tratare.

Tendințe curente:

• În țările dezvoltate, în special în UE, există o tendință de reducere a cantității de deșeuri primare depozitate. Depozitarea este acum considerată o ultimă soluție pentru eliminarea deșeurilor, iar din 2005, deșeurile cu peste 5% materie organică nu mai sunt permise în depozitele de deșeuri.

Per total, metoda depozitului sanitar este relativ simplă și matură, cu cerințe de investiții ceva mai mici. Rămâne cea mai frecvent utilizată metodă de tratare a deșeurilor, potrivită în special pentru zonele cu resurse abundente ale gropilor de gunoi sau cu niveluri mai scăzute de dezvoltare economică. În ciuda limitărilor sale, depozitarea sanitară este o metodă esențială de eliminare a deșeurilor, având în vedere condițiile naturale și economice actuale.