Câte resturi spațiale sunt? Cât de mare este?
Potrivit datelor de la Oficiul pentru Deșeuri Spațiale (SDO) al Agenției Spațiale Europene, în decembrie 2023, există aproximativ 11500 de tone de diferite tipuri de resturi spațiale de peste 3 milimetri pe orbită. Printre acestea, există aproape 40000 care sunt mai lungi decât degetele (mai mult de 10 centimetri), aproximativ 1 milion care sunt mai lungi decât acoperirea unghiilor (1 centimetru până la 10 centimetri) și aproximativ 130 milioane care sunt mai mici decât semințele de pepene galben (mai puțin de 1 centimetru).
Ele sunt distribuite pe obuze sferice cu un diametru de peste 10000 de kilometri, ceea ce este cu 9 ordine de mărime mai mare decât dimensiunea resturilor spațiale.
Dacă considerăm Pământul ca o portocală, atunci dimensiunea fiecărui fragment de spațiu este echivalentă cu o cincizeci de miimi dintr-o bacterie.
Nu sunt multe care au cu adevărat valoare de reciclare.
Semnificația reciclării: sindromul Kessler
Cea mai mare semnificație a reciclării resturilor spațiale nu este să le folosești, ci să împiedici să devină monștri, deoarece viteza este prea mare.
Lentila telescopului spațial este zgâriată
Pe măsură ce numărul de fragmente crește, vor avea loc mai multe ciocniri. Dacă cantitatea de resturi spațiale se dublează, probabilitatea unor coliziuni catastrofale va crește de aproximativ patru ori.
În ritmul actual de dezvoltare, va duce inevitabil la accidente de coliziune în câteva decenii. Coliziunile vor produce mai multe fragmente, cum ar fi domino, până când întregul resturi spațiale intră în atmosferă și scade la cantități subcritice.
Această reacție în lanț auto-susținută, cunoscută sub numele de sindrom Kessler, este o teorie propusă de omul de știință american Donald Kessler încă din 1978. Când cantitatea de resturi spațiale atinge un punct critic, dacă un satelit se abate de pe orbita sa sau este lovit de un meteor , va declanșa o reacție în lanț, având ca rezultat distrugerea și transformarea unui număr mai mare de sateliți în resturi spațiale, reprezentând o amenințare la adresa siguranței navelor spațiale precum stațiile spațiale.
Conform predicției modelului NASA, chiar dacă nu vor exista lansări noi începând cu 2006, sindromul Kessler va deveni realitate până în 2055. Având în vedere că frecvența de lansare a diferitelor țări a depășit-o cu mult pe cea din 2006 în ultimii ani, în prezent se apropie de critica. punct.
Ceea ce putem face este să dezvoltăm tehnologii de reciclare cât mai curând posibil, cum ar fi sateliți cu foarfece și brațe, mături laser, sateliți robot cu plase de pescuit, magneți mari și așa mai departe.
Când ceva devine urgent, va exista întotdeauna un moment în care devine important.
