Când oțelul curat este cufundat în zinc topit la aproximativ 450 de grade C, începe imediat o reacție metalurgică sofisticată:
1. dizolvarea inițială și reacția: suprafața substratului de oțel suferă mai întâi dizolvarea fierului, iar zincul topit se infiltrează imediat în micile goluri de zăbrele de pe suprafața substratului. În același timp, se produce o difuzie puternică între atomii de fier și atomii de zinc la interfață, formând un strat de compus intermediar fragil - stratul de aliaj de zinc de fier (compus în principal din Fezn ₇ în faza Δ 1 și Fezn ₁ în faza Zeta). Acest strat este dens și formează o „legătură metalurgică” puternică cu substratul de oțel, care este garanția de bază pentru adeziunea acoperirii.
2. Creșterea și acoperirea stratului de aliaj: Odată cu trecerea timpului de imersiune a zincului, stratul de aliaj continuă să crească și să se îngroașe. Ulterior, atunci când piesa de prelucrat este extrasă din lichidul de zinc, un strat de lichid de zinc topit va adera la suprafață. În timpul procesului de răcire și solidificare, acest strat de zinc lichid se cristalizează deasupra stratului de aliaj dens deja format, formând un strat de zinc pur vizibil (faza η) pe stratul exterior. Cristalele sale prezintă adesea o morfologie unică de „flori de zinc”.
Tehnologia modernă adaugă adesea cantități de aluminiu la soluția de zinc, care reacționează în mod preferențial cu fierul pentru a forma un strat subțire. Acest lucru poate inhiba în mod eficient creșterea excesivă a fazei Zeta fragilă, îmbunătățind astfel semnificativ ductilitatea și aspectul acoperirii.
Stratul final galvanizat la cald la cald este un compus perfect al unui strat interior puternic de aliaj Iron-Zinc și un strat exterior de zinc pur anti-coroziune. Acest strat de „Armură” este ferm atașat de oțel prin lipirea metalurgică, folosind mai multe mecanisme de barieră pentru a rezista eroziunii mediului, obținându -și poziția ca piatră de temelie a vechilor protecție a secolului.
